Wednesday 23 September 2009

Pentru unele lucruri, degeaba exista Mastercard

Da, mai exista oameni buni. Da, in Bucuresti. Nu, nu in vreun muzeu de antropologie. Pe strada.
Aseara, in loc sa stau cuminte acasa, am fost putin ocupata sa mi se fure portofelul, intr-o incinta unde nici prin cap nu mi-ar fi trecut ca se poate intampla asa ceva. Am constatat lipsa cateva zeci de minute mai tarziu, cand am vrut sa platesc o ciocolata calda la o terasa si am constatat ca nu mai am cu ce. Ciuda naturala se dubla si se tripla pe masura ce imi aduceam aminte ce aveam in el: bani (doar vreo 90 de RON), carte de identitate, un card international de presa, cardul de salariu, carti de vizita. Pe la miezul noptii mi-am dat seama ca mai am doar doua lucruri de facut: sa-mi anulez cardul bancar si sa imi iau gandul de la restul. Nici nu mai speram ca povestea o sa fie cu ”va urma”.

Azi- dimineata, pe la 10, ma trezeste telefonul. Cand aud ca e o colega de la resurse umane, imi vin brusc in simtiri, o data cu gandul ”m-or da afara, de ma suna la ora asta”. ”Oana, tu ti-ai pierdut aseara portofelul?”, ma intreaba colega, linistindu-mi temerea initiala si provocandu-mi o alta: ”Auleu, resursele umane mai nou ne monitorizeaza si in timpul liber?!”. ”Da, zic spasita”. Colega zice: ”Mai, vezi ca ti l-a gasit un domn si s-a apucat sa sune la toate numerele de telefon de pe cartile tale de vizita si asa a dat de mine”. Imi da numarul omului si il sun. ”Da, domnisoara, v-am gasit eu portofelul”. ”Unde l-ati gasit?” ”Intr-un cos de gunoi langa Spitalul Coltea”. ”Cum intr-un cos de gunoi?!” ”Pai, stiti, eu lucrez la salubrizare”.

Acum doua ore m-am vazut cu omul si mi-a dat portofelul. In afara de cei 90 de RON subtilizati de neomul de aseara, restul e acolo. Bilantul aventurii e dupa cum urmeaza:

Pierderi materiale: 90 RON din portofel+ 30 RON taxiul pana la strada pe care omul bun matura astazi
Recompensa: X RON (prefer sa o tin sub tacere)
Gestul omului care s-a apucat sa sune la toate numerele de pe cartile mele de vizita de pe cartela lui reincarcabila: PRICELESS

Wednesday 9 September 2009

Raport de offline

1. I'm alive. Si, de fapt, cu asta m-am ocupat in timpul de cand n-am mai dat cu subsemnata pe aici. Cu traitul. Offline si off the record. Pentru mine e un fel de sport nou si extrem, dar cred ca m-as putea obisnui si cu asta :)
2. I'm alive 2. Dupa cinci zile petrecute in Bagdad fara un cent, cu trait, dormit si mancat pe datorie din motive tehnice. S-a rezolvat pana la urma, asa ca n-am mai apucat sa aflu cat valorez in camile.
3. I'm alive 3. Dupa Bagdad, m-am frasunit vreo saptamana si prin Frankfurt. Unde am mai trait un pic, ca sa revenim la tema de la punctul 1. Si de unde voi presta si niste poze pe blog, probabil maine.
4.... and I'm back online si on the record. In toata mizeria care ne anima in fiecare zi. Si intre toti minunatii care ma fac sa repet in fiecare zi versurile de la "Slalom printre cretini". Numai ca, vedeti voi, in tot slalomul asta am de gand sa invat in continuare sa traiesc. Fie si pentru ca am descoperit ca lucruri minunate iti pot pica in cap la un colt de strada.